Război întru Cuvânt

Cititi si:

• Evanghelia Duminicii de astazi
• Duminica Sfintilor Parinti de la Sinodul I Ecumenic
• ERETICUL ARIE – BIRUIT LA NICEEA, DAR BIRUITOR ASTAZI?
• Sfantul Nicolae Velimirovici despre rugaciunea arhiereasca a lui Hristos si despre roadele ei

UNITATE – DEZBINARE

„Părinte Sfinte, păzeşte-i întru numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat, ca să fie una precum şi noi una suntem” (Ioan 17, 11)

Iubiţii mei, pământul nu este unica noastră locuinţă, ci a fost hotărât de Dumnezeu ca locuinţă temporară a noastră. Patria veşnică şi unica noastră locuinţă sunt cerurile. Pentru pământul acesta, care atât de mult ne ţine alipiţi cu plăcerile şi cu distracţiile lui, cu comorile şi cu desfătările lui, va veni o zi în care va fi distrus. Pentru că este materie şi materia este stricăcioasă. S-a făcut în timp şi orice lucru creat în timp are şi sfârşit. Aşadar, va suna şi pentru pământ ultimul ceas. Aceasta o confirmă şi ştiinţa. Dar mai mult decât ştiinţa o confirmă cuvântul lui Dumnezeu, Sfânta Scriptură, care numeşte sfârşitul lumii „sfârşitul veacului” (Matei 13, 39; 24, 3; 28, 20; Evrei 9, 26). Despre sfârşitul lumii vorbesc profeţii, şi mai ales Daniil şi Isaia, vorbesc foarte clar Domnul, Apostolii, Apocalipsa.

E o realitate faptul că pământul va fi distrus. Dar mai înainte de sfârşitul veacului se vor petrece aşa-numitele „semne ale vremurilor” (Matei 16, 3). Care sunt aceste semne? Le-a explicat Domnul: Vor fi „foamete”, „boli” (neputinţe din cauza cărora oamenii vor muri ca muştele), „cutremure pe alocuri”, „un necaz mare, cum nu a mai fost de la începutul lumii” şi, în sfârşit, soarele şi luna se vor întuneca, stelele vor cădea şi „puterile cerurilor se vor clătina” (Matei 24, 7, 21, 29; Luca 21, 11). Cine ar fi crezut acestea, dacă nu le-ar fi zis gura Domnului nostru Iisus Hristos?

Semnele vremurilor vor fi perturbaţia sau alarmarea lumii fizice. Şi în zilele noastre au apărut astfel de fenomene de tulburare în lumea fizică. În America de Sud, pe ţărmurile din Chile, în timp ce oamenii erau întinşi goi pe frumoasele ţărmuri nisipoase şi se distrau – cum se întâmplă şi pe plajele noastre – , deodată s-a cutremurat pământul, s-au deschis vulcanii, s-a vărsat lava, s-au pierdut insule întregi şi apăreau alte insule noi, marea s-a sălbăticit, valurile s-au ridicat cincisprezece metri şi au măturat suprafeţe întregi. Mii au fost morţii şi cei fără acoperiş. Aşa ceva nu s-a mai întâmplat.

***

Dar dacă mă veţi întreba, iubiţii mei, care este cel mai groaznic semn al vremurilor, vă voi spune că nu sunt aceste fenomene. Nu este taifunul, nu este cutremurul, nu este incendiul, nu sunt valurile mării. Continuare»

Nu exista comentarii »

• Viata Sfantului Cuvios Pahomie, cel care a intemeiat monahismul de obste prin randuiala primita de la ingerul Domnului
  

Pahomie este ispitit de catre demonul slavei desarte

Intorcandu-se  Sfantul spre manastirea lui si aflandu-se in pustiul ce se numeste Amnon, se apropiara de el legiuni de demoni insotindu-l de-a dreapta si de-a stanga, in vreme ce altii alergau inainte spunand: “Iata omul binecuvantat de Dumnezeu”. Acest lucru il faceau voind sa-i insufle slava desarta. Dar cunoscandu-le el viclenia, cu cat aceia strigau laudandu-l, tot pe atat el isi marturisea strigand lui Dumnezeu pacatele sale. Reducand la neputinta ticalosia demonilor, le zise:

“Nu ma veti putea robi slavei desarte, nelegiuitilor, caci imi cunosc ticalosiile pentru care sunt dator pururea a plange din cauza pedepsei vesnice. N-am trebuinta deci de minciuna si inselaciunea voastra perfida; lucrul vostru este pieirea sufletelor. Nu ma las asadar prins in mreaja laudelor voastre, caci cunosc priceputa voastra rautate si intentia voastra nelegiuita”.

Acestea spunand demonilor Sfantul Pahomie, ei nu contenira cu nerusinarea lor, ci au ramas cu dansul pana cand s-a apropiat sa intre in manastirea lui. Atunci, dupa ce l-au salutat, s-au indepartat. Continuare»

4 Comentarii »

• Cititi si: FERICITUL FILOTEI ZERVAKOS – 30 DE ANI DE LA MUTAREA LA CER: “Vremuri stricate, zile viclene, cel ce se mantuieste pe sine mare se va numi…”

Despre ispite

… Ispitele există şi vor exista până la sfârşitul vieţii noastre şi trebuie, pe cât este cu putinţă, să ne păzim de nenumăratele capcane pe care ni le întinde înainte vicleanul Satan. Nimeni nu poate scăpa de acestea, decât numai smerenia, precum a zis Sfântul Antonie, şi rugăciunea: Izbăveşte-ne, Doamne de cel viclean…

Ai răbdare, va trece şi aceasta ca şi toate celelalte care au venit şi au trecut căci numai moartea şi viitoarea Judecată şi viaţa veşnică şi iadul cel veşnic nu trec. Dar şi moartea şi Judecata viitoare vor veni şi vor trece şi vor rămâne numai viaţa veşnică şi iadul cel veşnic; acestea niciodată nu vor trece. Să lucrăm pe cât este cu putinţă virtuţile pentru a moşteni viaţa veşnică şi Împărăţia cerurilor…

…Cel care ia aminte, care este raţional şi cuviincios, se foloseşte mult de întristări şi ispite. Cel ce fuge de ispită fuge de viaţa veşnică, spune Avva Hiperehios. Noi, generaţia de astăzi, neamul cel viclean şi stricat, vrem să intrăm în împărăţia cerurilor nu pe calea cea strâmtă şi cu chinuri, ci pe cea largă şi cu odihnă. Să ne miluiască Dumnezeu şi întâi pe mine care zic şi nu fac… Continuare»

1 Comentariu »

• Cititi si: INALTAREA DOMNULUI: ,,Sus sa avem inimile!”

„Deci, Domnul Iisus, după ce a grăit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu” (Marcu 16, 19)

“Ce sărbătoare este astăzi? Este o sărbătoare înaltă şi mare, care covârşeşte mintea omenească, şi vrednică de marea bunătate a Aceluia ce a aşezat-o, adică a lui Dumnezeu. Astăzi neamul omenesc iarăşi s-a împăcat cu Dumnezeu. Astăzi vrăjmăşia cea îndelungată s-a ridicat, războiul cel îndelungat s-a sfârşit. Astăzi s-a încheiat o minunată pace, care mai înainte niciodată nu se putea aştepta. Căci cine ar fi nădăjduit că Dumnezeu iarăşi se va împăca cu oamenii? Nu pentru că Domnul era vrăjmaş al oamenilor, ci pentru că robul era uşuratic la minte; nu pentru că Stăpânul era aspru, ci pentru că robul era nemulţumit.

Voieşti să ştii cum noi am întărâtat asupra noastră pe acest Domn plin de dragoste şi de prietenie? Este neapărat trebuitor să cunoaştem fondul vrăjmăşiei de mai înainte, pentru ca atunci când vedem că noi, care eram vrăjmaşii lui Dumnezeu, iarăşi am fost cinstiţi, să ne minunăm de dragostea Aceluia. Şi să nu credeţi că acea schimbare s-ar fi făcut în urma propriilor noastre merite, ci mai vârtos să nu încetaţi a recunoaşte mărimea harului dumnezeiesc şi de-a pururea să mulţumiţi Lui pentru mărimea darurilor Sale.

Aşadar, voieşti să ştii cum am întărâtat asupra noastră pe acest Domn iubitor de oameni, plin de dragoste, bun, care toate le-a întocmit spre binele nostru? Continuare»

7 Comentarii »

Predica Mitropolitului Augustin de Florina la Înălţarea Domnului

Acum drumul s-a deschis spre cer

,,Sus să avem inimile!” (Sfanta Liturghie)

Astăzi, iubiţii mei, este sărbătoare. Fiecare sărbătoare aşezată de Sfânta noastră Biserică are scopul ei. Aşa cum un călător păşeşte vara pe sub razele arzătoare, şi când întâlneşte un copac se opreşte şi se odihneşte sub umbra lui, aşa şi noi în viaţa aceasta. Trăim într-o lume pustie de simţăminte mari şi înalte. Suferim din cauza multor necazuri. Şi fiecare sărbătoare este un copac plin de rouă şi bună mireasmă, care ne odihneşte duhovniceşte şi ne dă puteri ca să ne continuăm călătoria grea a vieţii.

Sărbătoarea de astăzi este un praznic împărătesc. Este coroana sărbătorilor Domnului. Dacă Naşterea lui Hristos este începutul şi rădăcina, sărbătoarea de astăzi este sfârşitul şi culmea. Să aruncăm o privire asupra acestui fapt minunat pe care îl sărbătorim astăzi. Continuare»

10 Comentarii »

• După două milioane de kilometri, încă în înșelare…

“Acum vreo trei luni, un prieten mi-a arătat o carte care, spunea el, l-a captivat. Inițial, la vederea titlului și a coperții cărții, am avut unele rețineri. Deschizând însă cartea și citind, pe sărite, câteva pagini, surpriză!…, mi le-am confirmat. Dar, neavând destul timp, am tot amânat citirea cărții cam două luni. Prilejul reluării ei a apărut când l-am vizitat pe Părintele Adrian la Mănăstirea Lainici. După ce am luat sfat de la Părintele pentru lămurirea altor probleme (înrudite totuși, cumva) Părintele Macarie (ucenicul Părintelui Adrian) m-a întrebat dacă am citit cartea ”Două milioane de kilometri în căutarea Adevărului”. De ce? – l-am întrebat eu - Are lucruri neclare? Da - a zis el – și mi-a arătat ce găsise el ”suspect de înșelare și chiar de îndrăcire”. Aceste aspecte cel puțin dubioase le voi arăta mai jos. Am reluat, astfel, cartea, nu neapărat curios să aflu experiența de viață a altuia, cu precauția mărită și de avertizarea Părintelui Macarie și de apariția unei ”euforii” molipsitoare printre creștinii care mă tot întrebau dacă l-am citit pe Klaus Kenneth…

1. Autorul cărții își prezintă rătăcirea de peste două milioane de kilometri și de aproape 30 ani prin diverse patimi, idolatrii și satanolatrii, ca pe o performanță vrednică de a fi amintită în ”palmaresul” propriu, cu atitudinea lăuntrică a unei exagerate păreri de sine, atitudine care nu i s-a temperat nici la ultimele conferințe și lansări de cărți și de idei automăgulitoare. Oricum, lucrul se va dovedi în timp și mai evident, K.K. nu-L propovăduiește pe Hristos cu smerenie, ci se propovăduiește pe el însuși cu mândrie și vanitate. Continuare»

Comments Off

• CITITI si: Staretul Dionisie de la Colciu: “ARE DUMNEZEU GRIJA, PANA LA ULTIMA RASUFLARE ARE OAMENII LUI!”

VREMURILE DIN URMA

- Unii parinti, unii crestini spun ca sunt tot felul de semne ale sfarsitului lumii, iar altora li se pare ca sunt exagerari. Dumneavoastra ce credeti? Sunt semne ale sfarsitului lumii astazi sau sunt unele exagerari?

- Nu-s exagerari. Dupa toate scrierile Sfintilor Parinti, sigur, e in apropiere imparatia lui Antihrist. Asa socotesc eu, dupa cat am citit, dupa cum ne-au istorisit si Parintii vechi si dupa cum scriu toate cartile. Dupa cum se vad lucrurile, suntem cam in apropiere. [...]

- Ce scop au proorociile? Pentru ce ne-au fost lasate, cum sa ne folosim de ele? Continuare»

5 Comentarii »

• Cititi: FERICITUL FILOTEI ZERVAKOS – 30 DE ANI DE LA MUTAREA LA CER: “Vremuri stricate, zile viclene, cel ce se mantuieste pe sine mare se va numi…”

I

Pireu, 18.02.1962

Sfinte Stareţ,

Cu adâncă emoţie iau condeiul spre a vă exprima neţărmuita mea mulţumire şi marea mea recunoştinţă pentru rugăciunile voastre pentru sănătatea mea, care în această clipă este complet refăcută. Organismul meu funcţionează minunat, febra a dispărut deplin. Minunea a început din ziua în care m-aţi însemnat cu cinstitul lemn al sfintei cruci şi cu cinstitele moaşte. Doctorii care, după cum ştiţi, mă condamnaseră deja, sunt primii care vorbesc despre minune şi toţi cei care aşteptau sfârşitul, văzându-mă în starea de acum, se bucură şi slăvesc pe Dumnezeu pentru intervenţia Sa minunată, atât de limpede.

Eu şi familia mea ne simţim în această clipă foarte recunoscători pentru marele dar al tămăduirii mele primit de la Dumnezeu, iar credinţa noastră în El s-a întărit şi mai mult. Ieri am participat la o Liturghie de mulţumire şi ne-am împărtăşit cu toţii. Eu nu încetez să mulţumesc şi să-L slăvesc pe Bunul Dumnezeu, Care m-a ales pentru această încercare şi mi-a dăruit după aceasta vindecarea sufletului şi trupului meu. De asemenea, Îl rog pe Atotputernicul Dumnezeu să vă dăruiască sănătate şi să vă învrednicească mereu ca în numele Său să tămăduiţi şi alte suflete. Binecuvântată fie lucrarea sfinţiei voastre, iar harul Domnului să împărăţească pretutindeni şi întotdeauna şi să ne îndrepte paşii.

Vă rog, Sfinte Stareţ, de cum sosiţi în Atena, a veni în întâmpinare şi a-I mulţumi şi a-L slăvi împreună pe Atotputernicul Dumnezeu pentru marea Sa minune făcută mie prin sfinţia voastră.

Cu multă stimă,

Afrodita Continuare»

4 Comentarii »

Bine este sa ne luminam, sa marturisim impreuna cu orbul credinta noastra si sa ne inchinam Fiului lui Dumnezeu. Citind Evanghelia Duminicii Orbului ar trebui sa ne rasune in minte si intrebarea pe care fariseii i-o pun Celui Care are puterea de a deschide atat ochii trupesti, cat si vederea duhovniceasca: “Oare si noi suntem orbi?”.

Fara a ne indreptati in vreun fel, sa ne aplecam asupra omului nostru launtric si sa ne cercetam cu sinceritate, prin prisma talcuirilor la aceasta pericopa ale Sfantului Ierarh Ignatie si ale Parintelui Cleopa, starea noastra sufleteasca.

Pe langa acestea, sa meditam si la cuvintele atat de actuale ale Fericitului Filotei Zervakos, sfantul contamporan comemorat astazi:

… Multime de oameni au ochi, si nu vad, urechi au, si nu aud. Astazi se implinesc profeticele cuvinte ale Apocalipsei:

“Cel ce-i nedrept sa mai nedreptateasca; cel ce-i spurcat sa se mai spurce; si cel ce este drept sa mai faca dreptate; si cel ce este sfant sa se mai sfinteasca” (Apocalipsa 22, 11).

Cititi si:

• Evanghelia Duminicii orbului din nastere
• Cuvant Ortodox: Minunea şi show-ul si Orb plin de … Lumină – text duhovnicesc actual, care sintetizeaza perfect fariseismul ecumenistilor de pretutindeni, dar mai ales de la noi!
• Sa facem ceea ce putem cat mai este timp!
• Orbirea sufleteasca = minciuna din noi

Sf. Ignatie Briancianinov: Despre părerea de sine şi smerita cugetare

“Iubiţi fraţi! După vindecarea orbului, despre care am auzit astăzi în Sfânta Evanghelie, Domnul nostru Iisus Hristos a zis: Spre judecată am venit Eu în lumea aceasta, ca cei ce nu văd să vadă şi cei ce văd să fie orbi (In. 9, 39). Nişte trufaşi înţelepţi şi drepţi ai acestei lumi, cum erau fariseii iudei, nu puteau să asculte netulburaţi aceste cuvinte ale Domnului. Iubirea lor de sine şi înalta părere pe care o aveau despre ei înşişi s-au socotit jignite. La cuvintele Domnului ei au răspuns printr-o întrebare în care se făceau vădite în acelaşi timp şi nemulţumire, şi părere de sine, şi zeflemea, şi ură către Domnul, toate unite cu dispreţ faţă de El. Au doar şi noi suntem orbi? – au zis ei. Prin răspunsul Său la întrebarea fariseilor, Domnul a zugrăvit starea lor sufletească, ce fusese pricina începătoare a întrebării. De aţi fi fost orbi, le-a grăit El, n-aţi avea păcat. Voi, însă, ziceţi: vedem; pentru aceasta, păcatul vostru rămâne (Ioan 9, 40-41). Continuare»

9 Comentarii »

“Primejdiile sunt multe, si in dreapta si in stanga, si in fata si in spate, este nevoie de mare atentie, caci oricat de puternic ai fi, tot esti in primejdie. Doar o singura nadejde exista, Dumnezeu“.

Acum exact trei decenii, pe 8 mai 1980 pleca spre Cer ucenicul cel mai cunoscut al Sfantului Ierarh Nectarie de Eghina, Fericitul Filotei Zervakos, in ziua praznicului Sfintilor Ioan “Teologul” si Arsenie cel Mare, sfinti cu care s-a si asemanat in viata lui. A avut deopotriva curatia inimii si dragostea fierbinte de Dumnezeu si de oameni a ucenicului celui iubit al Domnului, cat si iubirea de singuratate si plansul duhovnicesc care l-au caracterizat pe avva Arsenie. A primit asadar, asemenea acestora, atat darul facerii de minuni si al descoperirilor, al viziunilor dumnezeiesti minunate, cat si darul lacrimilor pentru pacatele sale si pentru ale intregii lumi.

Ne putem gandi si ca adormirea sa a avut loc inainte de praznuirea unuia dintre cei mai mari prooroci ai Vechiului Testament, Isaia, nu intamplator scrierile  avvei Filothei avand un pronuntat caracter profetic si de chemare la pocainta a noului popor al lui Dumnezeu, crestinii, la fel de morti duhovniceste astazi ca si evreii din timpul proorocilor.

Toate aceste daruri se oglindesc in cuvintele de mai jos, pe care vi le oferim in cinstea Cuviosului Parinte Filothei. Sa ascultam si sa urmam acest glas al Domnului, inca un sfant parinte contemporan daruit noua de Hristos in aceste “zile viclene”, cum chiar Sfintia sa numea, cu durere mare, vremurile in care traim astazi: Continuare AICI

***

FERICITUL FILOTEI – CĂLĂTOR CĂTRE CER

(mai 1884 – 8 mai 1980)

“(…) Fericitul Filotei este dintre cei care, păşind pe urmele sfinţilor apostoli, au lăsat toate şi au bătut cu piciorul ţinuturi întregi, luminând prin cuvântul simplu, odihnind şi călăuzind prin spovedanie şi sfătuire, împlinind de multe ori şi nevoile materiale ale fiilor săi duhovniceşti. De multe ori spune: „toţi sunteţi fiii mei duhovniceşti“.

Despre fericitul părinte Filotei Zervakos nu poate vorbi nimeni mai bine decât înseşi cuvintele şi faptele sale. Este dintre puţinii prea înflăcăraţi iubitori ai Stăpânului pentru care dragostea jertfelnică nu ştie de oprelişti, de neputinţe sau boli, de convenienţe sau de voia proprie. Şi stareţ şi duhovnic, şi părinte şi frate, făcător de minuni şi învăţător, scriitor, propovăduitor şi bun iconom, şi călător către cer şi călăuzitor către cele cereşti s-a arătat lumii fericitul Filotei din clipa în care a îmbrăcat schima monahală (29 decembrie 1907) şi până la luminoasa sa trecere în bucuria cea veşnică (8 mai 1980).

După cum singur mărturiseşte, într-o perioadă în care multe sate erau lipsite de preot, cuviosul Filotei neobosit a luat la picior toate satele, oraşele şi insulele Greciei, greu încercată de război şi sărăcie, luminând şi odihnind sufletele oamenilor prin cuvânt şi spovedanie.

Singur mărturiseşte: Continuare»

10 Comentarii »